IARNA
Merg ca prin vis.
Pe drumul sinuos e o ceaţă lăptoasă s-o tai cu cuţitul. Am lăsat deja în urmă orice speranţă şi m-am împăcat cu ideea: azi va fi o zi proastă.
E un frig câinos şi înaintez cu încrâncenare către muncă, adâncită în gândurile mele.
Aproape n-am realizat! În doi paşi, ceaţa s-a retras ca o perdea grea, aproape cu zgomot şi mi-a descoperit un peisaj mirific. Mă opresc cu respiraţia tăiată.
Mahalaua prăfuită, tristă şi murdară din timpul verii a devenit palat regal.
Drumul este acoperit cu un covor alb imaculat de omăt, acoperişurile sunt garnisite cu ţurţuri sclipitori de zahăr candel iar natura... fantastic!
Pe frigul ăsta nu există un colţişor să nu fie acoperit cu steluţe de zăpadă. Crengile goale ale pomilor sunt acoperite cu promoroacă şi învăluite intr-un voal de tul. Tufele uscate, chiar si cel mai amărât mărăcine şi-a primit haina nobiliară. Câmpul pustiu are sclipiri de curcubeu.
Oare-am ajuns în rai?
Un moş stafidit de trecerea timpului, cu o tăgârţă de mălai în spinare îmi iese în drum de după o cotitură:
_ Ci mai faci, Sfinte Petre?
_ Ia, mă duc oleacă la piaţă cu malai, doamna. Sâ mânânci boierii iştia di la târg.
Şi pleacă. Mai face vreo doi paşi şi se întoarce:
_ Da' nu mă cheamă Petre! Mi-ai învăţat o nepoată, eşti dăscăliţă-n sat. Da' vii rar. Copii-s puţini! Nu mai tragi lumea la carti!
_ Ai dreptate moş Costica, astea-s vremurile!
_ Şâ bădia Ghiţă ci mai faci? Multi drăcii mai punem la cali în tinereţă, măi fată!
_ Ei, moşule, tata-i mort di mult!
_ Dumnezău sâ-l ierti! Ia, acuş m-oi duci şâ eu! De-acu mergi sănătoasâ!
_ Sanatati, moşule, drum bun!
_Apoi câ nu ma duc la Bug pi geriul aista! Zâua bună!
Dac-ar şti moş Costică ce-i în capul meu! Au început să mă lase minţile.
Înghit în sec şi-o iau mai departe afundată în gândurile mele. E un frig cumplit şi o frumuseţe de basm moldovenesc închegat la gura sobei. Mai am puţin şi ajung la râu. Vălătuci de aburi se ridică de pe apă într-un dans ciudat. Am ajuns între oameni. Din doi în doi paşi mă întrece un copil grăbit către şcoală:
_ Săr'na doamna!
_ Bună dimineaţa!
Şi plec mai departe.
E o nouă zi şi nu mai ştiu dacă va fi chiar aşa de proastă.
Constantina I.
Merg ca prin vis.
Pe drumul sinuos e o ceaţă lăptoasă s-o tai cu cuţitul. Am lăsat deja în urmă orice speranţă şi m-am împăcat cu ideea: azi va fi o zi proastă.
E un frig câinos şi înaintez cu încrâncenare către muncă, adâncită în gândurile mele.
Aproape n-am realizat! În doi paşi, ceaţa s-a retras ca o perdea grea, aproape cu zgomot şi mi-a descoperit un peisaj mirific. Mă opresc cu respiraţia tăiată.
Mahalaua prăfuită, tristă şi murdară din timpul verii a devenit palat regal.
Drumul este acoperit cu un covor alb imaculat de omăt, acoperişurile sunt garnisite cu ţurţuri sclipitori de zahăr candel iar natura... fantastic!
Pe frigul ăsta nu există un colţişor să nu fie acoperit cu steluţe de zăpadă. Crengile goale ale pomilor sunt acoperite cu promoroacă şi învăluite intr-un voal de tul. Tufele uscate, chiar si cel mai amărât mărăcine şi-a primit haina nobiliară. Câmpul pustiu are sclipiri de curcubeu.
Oare-am ajuns în rai?
Un moş stafidit de trecerea timpului, cu o tăgârţă de mălai în spinare îmi iese în drum de după o cotitură:
_ Ci mai faci, Sfinte Petre?
_ Ia, mă duc oleacă la piaţă cu malai, doamna. Sâ mânânci boierii iştia di la târg.
Şi pleacă. Mai face vreo doi paşi şi se întoarce:
_ Da' nu mă cheamă Petre! Mi-ai învăţat o nepoată, eşti dăscăliţă-n sat. Da' vii rar. Copii-s puţini! Nu mai tragi lumea la carti!
_ Ai dreptate moş Costica, astea-s vremurile!
_ Şâ bădia Ghiţă ci mai faci? Multi drăcii mai punem la cali în tinereţă, măi fată!
_ Ei, moşule, tata-i mort di mult!
_ Dumnezău sâ-l ierti! Ia, acuş m-oi duci şâ eu! De-acu mergi sănătoasâ!
_ Sanatati, moşule, drum bun!
_Apoi câ nu ma duc la Bug pi geriul aista! Zâua bună!
Dac-ar şti moş Costică ce-i în capul meu! Au început să mă lase minţile.
Înghit în sec şi-o iau mai departe afundată în gândurile mele. E un frig cumplit şi o frumuseţe de basm moldovenesc închegat la gura sobei. Mai am puţin şi ajung la râu. Vălătuci de aburi se ridică de pe apă într-un dans ciudat. Am ajuns între oameni. Din doi în doi paşi mă întrece un copil grăbit către şcoală:
_ Săr'na doamna!
_ Bună dimineaţa!
Şi plec mai departe.
E o nouă zi şi nu mai ştiu dacă va fi chiar aşa de proastă.
Constantina I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu