tag:blogger.com,1999:blog-48849799266827767582024-03-19T03:33:44.530-07:00leoConstantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.comBlogger15125tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-30840613769089397112010-08-31T05:15:00.001-07:002010-08-31T05:26:45.903-07:00work, work!<a href="http://www.neobux.com/?r=const7cats"><img src="http://images.neobux.com/imagens/banner9.gif" width="468" height="60"></a>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-20878755744116261622010-08-31T04:13:00.001-07:002010-08-31T04:20:16.201-07:00banner<a href="http://www.onbux.com/?r=const7cats"><img src="http://images.onbux.com/banner.gif" /></a>
<br />Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-64584084734550733492009-08-23T13:13:00.000-07:002009-08-23T13:26:29.079-07:00RADACINI<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic2p1PvHyOXFAG5Jwer7fpNW3bffAUGlMGf_byTF68FcUG5-iQ_G_zEg9eX4ZrikZceZGBiFvpzn50Qv9owBEFdYptY9mHYGZgMibp3mpcUzJKwCVjKv-e2sD8Bi1TsWqiLen73VZqXVaM/s1600-h/nedenumit4.bmp"><img style="MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 194px; FLOAT: right; HEIGHT: 320px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5373258238243713378" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic2p1PvHyOXFAG5Jwer7fpNW3bffAUGlMGf_byTF68FcUG5-iQ_G_zEg9eX4ZrikZceZGBiFvpzn50Qv9owBEFdYptY9mHYGZgMibp3mpcUzJKwCVjKv-e2sD8Bi1TsWqiLen73VZqXVaM/s320/nedenumit4.bmp" /></a><br /><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDd8dpt3Ixf3xowyrFAi07jw6l4Xm9jWaiPuJh3s33MJPAFCLBOYJ-hKqtAv2bfDNlZCi-WtCoVebwhaiGwm1lpJqlhe2tRlLtORbA0p52rsk6LhwfF_MZ7rHREjafi9mKhZxviwvFIKNE/s1600-h/nedenumit1.bmp"></a><br /><br /><div>RĂDĂCINI<br /><br />Maşina înaintează gâfâind pe drumul prăfuit. În stânga mea, un deal pleşuv cu câteva case semănate periculos pe culme iar în dreapta o râpă adâncă pe fundul căreia străluceşte timid pe pietre apa unui râuşor împuţinat de seceta lunii august.<br />Peisajul este sălbatic dar nu dezolant.<br />Pe măsură ce înaintăm, parcă toate greutăţile de pe umerii mei rămân în urmă şi mă încarc de emoţie. E aşa de bine! Încerc să disting în depărtare satul natal spre care autobuzul se târâie ca melcul.<br />Încet, încet îmi vin în minte crâmpeie ale trecutului, rude pe care nu le-am văzut de-o viaţă, prieteni de mult plecaţi spre alte zări.<br />Şi casa părintească arsă de soare în fiecare vară, ascunsă sub zorelele multicolore şi cu covoarele scoase la aer în pridvor mă cheamă irezistibil.<br />Gata, am ajuns cică la asfalt.<br />Hârbul ăsta de maşină parcă pârâie şi mai rău, ameninţând să se desfacă în bucăţi în mijlocul drumului. Dar nu-mi pasă. Mă uit pe fereastră absentă la tot ce se întâmplă în jur şi aştept: vine taica, mi-a promis că mă aşteaptă la cursă...<br />Cu un scârţâit prelung şi un acces de tuse tabacică, „cursa” se opreşte.<br />Iată-l! Mi s-a tăiat respiraţia. Rezemat de un stâlp, cu un maieu alb scos de mama de dimineaţă din dulapul cel bun, îşi ascunde emoţia în spatele ochelarilor. Cobor din maşină.<br />Gata, s-a sfârşit, m-a văzut. Se îndreaptă spre mine cu un pas tremurat.<br />_ Bună dimineaţa, taică, a-ntârziat cursa.<br />_ Neaţa, măi fată, bini c-ai vinit. De-o săptămână nu mai doarme mă-ta. Uite-l, nici Luş n-a răbdat să steie acasă.<br />Îmi ia din mână geanta bărbăteşte şi pornim la deal.<br />Cu un nou scrâşnet de fiare vechi maşina pleacă şi drumul e-al nostru. Un timp taica tace. Dacă ar fuma, acum ar aprinde o ţigară.<br />_ Hai că s-o săturat maică-ta de când fierbe mămăliga ceea.<br />_ Hai, taică, dar nu-mi satur ochii de dealurile noastre.<br />_ Aşa-i, măi fată, ar trebui să vii mai des, că s-ar putea să putea să nu le mai găseşti.<br />E supărat. Are dreptate, vin cam rar.<br />_ De taică, dacă aş putea aş veni de tot că nu-s leneşă. Serviciul. Şi, ce mai e pe la noi?<br />_ Cum ştii. Peste tot la fel. În ziua de azi e greu să mai înţelegi ceva.<br />Gata, s-a legat vorba. Era tare supărat. Şi câinele meu Luş şi-a amintit de mine, în sfârşit.<br />Se gudură pe lângă picioare şi scheaună.<br />_ Stai măi Luş! Ţi-am adus un os şi ţie.<br />Am ajuns la poartă. Taica îmi deschide ca la cucoane şi intru.<br />_ Săru-mâna, mamă, strig din prag!<br />_ Vin, vin!<br />Biata mama, tot hapsână la treabă ca totdeauna, să-i hrănească pe toţi. Iese afară cu fundul de lemn într-o mână şi cu ceaunul în alta.<br />Răstoarnă repede o mămăligă mare, rotundă şi galbenă ca o lună plină.<br />O prind în braţe cât e de mică, mai s-o sufoc. Plânge mama, nu mai poate.<br />_ Ci sâ fac, măi mamă, am servici c-aş sta numai cu tini.<br />_ Ştiu draga mamii, da ci sâ fac, mi-i urât şi moşneagu aista-i rău câteodată...<br />Mă întorc spre taica încruntată:<br />_ Păi bine, tată, mi-ai promis...<br />_ Ci sâ fac, mă bate la cap toată ziua, ci sâ fac!<br />_ Ei, acu terminaţi şi hai la masă! Şi tu, măi fată, spală-te pe mâini c-aşa-i datu’ la noi.<br />_ Da, mamă, uite-acu’! Scoate şi mata din geantă până vin. Am vrut să-ţi iau o floare dar, se strică pe maşină.<br />_ D-apoi tu nu te uiţi în jur? Nu vezi flori?<br />_ Da, mamă, ai dreptate!<br />Râd şi fug la baie. A făcut tata baie! Ies cu ştergarul în mână şi dau cu ochii de el. Se uită întrebător la mine: oare-mi place?<br />_ Vai, tată, ce frumos e la baie, ca la oraş!<br />_ Vezi? Avem şi apă la robinet.<br />_ Bravo, tată, aşa e bine că sunteţi bătrâni şi nu mai puteţi căra atâta.<br />_ Poate-i vini şi tu, că atâta avem pe lume.<br />_ Vin, taică, vin. Mai am oleacă până la pensie. Da cum n-aş veni? Îs sătulă şi eu de obrăznicia de la oraş.<br />Tace tata, vede şi el negura din sufletul meu.<br />_ Hai să-ţi arăt ce-am făcut!<br />Mă duce peste tot, la coteţul lui Luş, la găini şi la cloşca cu cei trei pui. Ne strigă mama:<br />_ Da aţi uitat de mămăliga asta?<br />_ Gata, mamă, vin!<br />Ne întoarcem şi o luăm agale către masa din curte. Ce frumos! Toate se leagă de-acum. E linişte, e calm, m-am întors la rădăcini. Stăm de vorbă la ceas de taină sub prunul din curte până începe să se întunece. Ne adăpostim în casă şi-o luăm de la capăt.<br />Ai mei sunt obosiţi. Îi văd după ochi. Mă prefac că mi-e somn şi mie ca să se poată culca săracii. Face mama patul şi-l exilează pe moş în camera lui.<br />_ Uite, vezi ce-mi face? Şi zice că eu îs rău.<br />_ Iracan di mini moşnegi, da ci-ţi trebi la 70 de ani? Fugi de-ici, vreu să dorm cu fata!<br />Râd de-mi dau lacrimile şi sunt atât de fericită!<br />Ne culcăm amândouă pe patul imens. Nu pot dormi, e prea linişte. Stau şi mă gândesc la bucuriile şi tristeţile vieţii şi-o veghez pe maica. De la o vreme oboseala drumului mă învinge şi adorm. Cu sufletul rătăcitor printre stele şi cu trupul lângă maica, în sfârşit dorm.<br />Constantina I.</div></div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-31397847762878223572009-06-10T09:27:00.000-07:002009-08-23T14:16:50.728-07:00Stiinta si Arta<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKKkCAiRZkcMgodrnS262kVGEylv0SPsUa4aFNqT-dOGeA8i-7yUdfAc6nG38LKDbZuj1kOb6fTbp-Sl7PwKloNBGQy18-FQU9a8kdADAD5zu-r2v1oC01SbcAMftlNapPp5wqDGOHMklS/s1600-h/wp_183437_8.jpg"><img style="MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; FLOAT: right; HEIGHT: 240px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5373271221383517730" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKKkCAiRZkcMgodrnS262kVGEylv0SPsUa4aFNqT-dOGeA8i-7yUdfAc6nG38LKDbZuj1kOb6fTbp-Sl7PwKloNBGQy18-FQU9a8kdADAD5zu-r2v1oC01SbcAMftlNapPp5wqDGOHMklS/s320/wp_183437_8.jpg" /></a><br /><div align="justify">Stiinta si arta sunt doua doamne aparent, total diferite.</div><br /><div align="justify">Stiinta este matura, grizonata, cu ochelari, imbracata in culorile blande ale toamnei, vesnic visatoare, absenta la rumoarea din jur si totusi treaza la transformarile intime ale materiei.</div><br /><div align="justify">Trece pe strada, aparent fara sa te vada iar peste o ora iti explica ce compozitie chimica aveau nasturii de la bluza ta preferata. Are un parfum ciudat, delicat, un je ne sais quoi care nu-ti iese din minte mult timp.</div><br /><div align="justify">Arta? Ea... cand o vezi ti se taie respiratia. O doamna rasata, sofisticata, mereu pusa la punct, moderna, imbracata in culori vii, cand trece pe strada, toata lumea, barbati si femei deopotriva intorc capul cu admiratie. Nebunatica, spumoasa, iti face intotdeauna o imresie puternica, fie ca este pe gustul tau sau nu.</div><br /><div align="justify">Parfumul ei este indraznet, imbatator, ametitor, te captiveaza fara sa-ti dai seama si te duce cu gandul departe. Cred ca cele doua doamne, prin personalitatile lor aparent diametral opuse fac parte simultan si in mod obligatoriu din viata noastra intr-o masura mai mare sau mai mica. Fie ca suntem constienti sau nu de asta, atractia fata de stiinta si arta arta este esenta vietii si a devenirii noastre.</div><br /><div align="justify">Asa cum noi, ca profesori de stiinte exacte: matematica, fizica, chimie suntem fascinati de universul stiintei careia ne-am dedicat intreaga existenta, de frumusetea neanchipuita a unei formule deduse dupa nopti de calcule si presupuneri, asa si slujitorii artelor sunt fascinati de stiinta imbinarii culorilor, a declamatiei, a notelor muzicale sau a cuvintelor.</div><br /><div align="justify">Ce poate fi mai frumos? Existenta noastra ar fi searbada si fara sens, ne-am plictisi de moarte fara sa vedem adevarata frumusete a stiintei si stiinta artelor. De altfel, cred ca sunt putini intelectuali de formatie realista care sa nu aiba, colateral stiintei pe care o slujesc si preocupari artistice.</div><br /><div align="justify">Dorinta omului, inca din cele mai vechi timpuri a fost sa detina elixirul filosofal si piatra filosofala. Sa stie tot si sa poata rezolva orice problema.</div><br /><div align="justify">Chiar si trecerea inexorabila a timpului.</div><br /><div align="justify">Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.</div><br /><div align="justify">Cum spunea marele Leonardo da Vinci: "apa care trece pe rau in clipa de fata este o particica din apa care a trecut deja si una din apa care va sa vie".</div><br /><div align="justify">Acestea fiind spuse, cum am putea opri curgerea timpului?</div><br /><div align="justify">Putem inversa trecerea lui asa cum, uneori putem schimba cursul unui rau? Si mai mult, cum am putea defini corect timpul prezent? Este autorul inegalabilei "Mona Lisa" , pictura care strabate timpurile si capteaza atentia celor mai mari pictori si oameni de stiinta. A fost analizata, scanata, discutata, intoarsa pe toate partile si totusi, mai ridica si azi numeroase semne de intrebare: cine este frumoasa pictata, este femeie sau este chiar Leonardo, se mai ascunde si altceva sub pictura desavarsita?</div><br /><div align="justify">Intrebari, intrebari...</div><br /><div align="justify">Medic, inginer, alchimist, sculptor, poet, numai el ne-ar putea elucida misterul.</div><br /><div align="justify">Dar ce am putea spune despre cartile care ne-au incantat copilaria deopotriva, noua si copiilor nostri?</div><br /><div align="justify">Jules Verne cu care am coborat pana in "Centrul Pamantului" pentru a petrece apoi "Cinci saptamani in balon" sau pentru a face "Ocoloul Pamantului in 80 de zile" ...</div><br /><div align="justify">Cata frumusete si aplecare catre stiinta! Cate vise si cate mistere care-ti provoaca setea de cunoastere! Atatea lucruri care s-au descoperit abia cu 100 de ani mai tarziu sau mai asteapta inca o minte luminata.</div><br /><div align="justify">Ce s-ar putea spune? Omul a imbinat intotdeauna stiinta si arta chiar cand a facut previziuni referitoare la mistere neelucidate. Dezvoltarea ulterioara, descoperirile stiintifice au confirmat sau nu previziunile acestor vizionari.</div><br /><div align="justify">De fapt, acesta a fost punctul de plecare al celor mai multe descoperiri stiintifice. Un mare om de stiinta, cu bagajul intelectual de care dispunea la un moment dat, a intuit, a presupus existenta unui fenomen sau proces si apoi, prin cercetari amanuntite a dovedit adevarul spuselor sale.</div><br /><div align="justify">Ce ar fi fost lumea astazi daca daca grecii antici nu ar fi presupus mai intai existenta atomului si nu ar fi determinat unele proprietati ale lui cu mult inainte de a putea fi vazut? Sau ce am fi putut sti astazi despre chimie si medicamente daca marele chimist Mendeleev nu ar fi presupus ca, in anumite locuri din sistemul periodic al elementelor trebuie lasat spatiu gol pentru ca, in timp, acolo se vor descoperi noi elemente chimice?</div><br /><div align="justify">Cata modestie si clarviziune... cine l-ar fi putut opri pe acest invatat al secolului XIX sa considere ca exista numai atatea elemente chimice cate spune el?</div><br /><div align="justify">Asa a considerat ca trebuie sa procedeze.</div><br /><div align="justify">Intr-o vreme cand cei din jur trebuiau convinsi, inca de faptul ca Pamantul este rotund si se invarte in jurul Soarelui nu se puteau face decat presupuneri.</div><br /><div align="justify">Iar oamenii de stiinta visau si-si transpuneau visele pe hartie.</div><br /><div align="justify">Din cele mai vechi timpuri si pana astazi ne-am indreptat privirea catre cer. De acolo vine lumina, intunericul, de acolo vin furtunile devastatoare sau ploile aducatoare de belsug, inspre cer isi indreapta indragostitii privirea si tot acolo este lacasul lui Dumnezeu.</div><br /><div align="justify">Indepartat si, mult timp intangibil a suscitat de-a lungul timpului atentia, atat oamenilor de stiinta cat si artistilor.</div><br /><div align="justify">Desi omul a pasit pe Luna, a trimis sateliti atat de departe pa cat a fost capabil, situatia nu se va schimba prea curand.</div><br /><div align="justify">Si cum s-ar putea intampla asa ceva cand toata esenta astronomiei cunoscute se concentreaza atat de frumos in poezia "La steaua" de Mihai Eminescu?</div><br /><div align="justify"></div>La steaua carea-a rasarit,<br />E-o cale-atat de lunga<br />Ca mii de ani i-au trebuit<br />Luminii sa-i ajunga.<br /><br />Icoana stelei ce-a murit,<br />Incet pe cer se suie,<br />Era pe cand nu s-a zarit<br />Azi o vedem si nu e.<br /><br /><br /><div align="justify">Desi nu suntem multumiti cu conditia noastra de trecatori efemeri prin viata, incercam din rasputeri sa ne depasim conditia, sa evadam in Univers, dincolo de trecerea inexorabila a timpului.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-67469943690850457452009-02-05T03:11:00.000-08:002009-02-05T03:13:39.946-08:00Scrisoare 1<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNyiCnF5hE2F0_FirXm3ERO_QWrgqRnfYstCThttN8P7VUOKDJxb-woIpyl2GJTbj_WHpJnn8V15YHZNEdOF3lqPBUnoN0svGlxJwqRyOmI4Ct-jltHQaEqOznzhGNJ4XufFUV4DAWofHE/s1600-h/1z727tj.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5299269733038413954" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 244px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNyiCnF5hE2F0_FirXm3ERO_QWrgqRnfYstCThttN8P7VUOKDJxb-woIpyl2GJTbj_WHpJnn8V15YHZNEdOF3lqPBUnoN0svGlxJwqRyOmI4Ct-jltHQaEqOznzhGNJ4XufFUV4DAWofHE/s320/1z727tj.jpg" border="0" /></a><br /><div align="justify">Draga mea,<br /><br />Îmi reproşezi că nu ţi-am scris de mult dar ce să fac, am răcit grozav pe vremea asta şi mă aflu în mare suferinţă.<br />Azi mi-am făcut un portret şi n-a ieşit prea măgulitor: roşie la faţă de febră, nasul umflat, ochii bulbucaţi de tuse, o gâlmă umflată prin gât... ce să zic, mai bine mă ascund în casă. Aici nu mă vede nimeni.<br />Aşa că fac şi eu ce ştiu mai bine: m-am înconjurat de hârţoage, batiste, buline de toate culorile, că tot nu pot mânca nimic şi m-am aşezat la calculator.<br />Să vedem ce-o ieşi!<br />Zicea bine bădiţa Creangă: febra şi foamea sunt buni aliaţi şi-l imping pe om la visare. Am intrat într-o lume supranaturală, eterică, de visare şi mă simt destul de confortabil. Se pare că asemenea stări sunt dătătoare de inspiraţie şi pot conduce la o mare operă de artă sau la o magistrală gogomănie.<br />Norocul meu este că mai sună uneori telefonul sau că cer mâţele de mâncare.<br />Altfel, ce m-aş face?<br />Aş fi un alt spirit sacrificat pe altarul sfinţilor aspirină şi paracetamol.<br />Asta-i viaţa.<br />Of, iartă-mi egocentrismul dar când mă apucă pe mine melancolia s-a zis cu toate, trebuie să mă răcoresc mai intâi şi apoi mai ascult şi pe altul. Mea culpa!<br />Acum te las şi-ţi urez numai bine. Aştept veşti trandafirii.<br />Ştiu că sufleţelul matale tânjeşte după iubire iar motanul firoscos de care mi-ai povestit pare sincer în adularea farmecelor tale.<br />Toate cele bune,<br />Mamy</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-63198246776009873872009-01-11T11:05:00.000-08:002009-01-11T11:06:40.840-08:00Parintele Ipolit<div align="justify">Părintele Ipolit<br />Durău<br /><br />_ Săru- mâna părinti!<br />_ Sâ trăieşti, fătucă! Ci faci? Te-o mai adus taică-tu pi la Durău?<br />_ Da, părinte. Şi mă îndreptam în faţa lui, cu mâinile la spate, de parcă aş fi răspuns la şcoală.<br />Aşa era el, părintele Ipolit. Cu părul rar şi sur care ieşea de sub potcapul mănăstiresc, barba ciufulită şi rasa preoţească rărită puţin pe la subţiori mi se părea un arhanghel coborât direct de pe catapiteasma bisericii.<br />N-avea nicio vârstă. Nu ştia nimeni. Dar avea bomboane-n buzunar!<br />Iar în jurul lui, tot timpul copii. Ne aciuam toată vara ca în jurul cloştii: prin grădină, la pârâul din vale, la poarta mânăstirii, în biserică şi a... mai ales acolo... în clopotniţă.<br />Mda. Îşi sufleca mânecile, scuipa ţărăneşte în palme şi începea.<br />Cum făcea, ce-i spunea clopotului, nu ştiu dar aşa cum suna el pe Mihail, clopotul cel mare n-am mai vazut şi n-am mai auzit. Şi se transfigura deodată, întinerea, ochii deveneau scânteietori şi faţa înflorea cu totul.<br />Parcă lumina clopotniţa.<br />Privea spre cer cu o detaşare şi o încântare indescriptibilă. În asemenea momente, pentru el, cerul se deschidea. Iar noi, martori inocenţi înţelegeam puţin. Eram în lumea basmelor.<br />Dar miracolul ţinea puţin. Clopotul se oprea, părintele privea tulburat în jur ca trezit dintr-un somn lung ascunzându-se din nou în cochilia lui.<br />Şi se găseau mereu pentru noi în astfel de ocazii pe fundul buzunarului părintelui câteva bomboane tari ca piatra, cu vag miros de tămâie dar care ni se păreau minunate.<br />Am revenit după ani să-l mai vad dar n-am mai găsit decât o cruce uscată şi crăpată de ploi într-un colţ al cimitirului, urmă aproape anonimă a trecerii lui efemere prin această lume.<br />Ehe, părintele Ipolit era praf pe hrisoavele mânăstirii<br />I-am aprins o lumânare cu înţelegerea pe care ţi-o dă vârsta, am smuls câteva buruieni şi m-am îndepărtat oftând prelung spre lumea păgână.<br />Unde sunt bomboanele lui acum?<br /><br />Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-40488015540740035432009-01-09T12:50:00.000-08:002009-01-09T12:53:29.751-08:00Iarna<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3fxrpuLb-vCHfZJprySVh9L8jHilMt36CwmLN5F8eWGVFRcjpXw31EdDP5C0cXxMHlI7irEsM2SU-KNBfzpZScCTPvLyW8OAUuCIw35BIPeLxTJYgCdfHPDP8ksvF4h8k9LwRkFKZlEX3/s1600-h/ABCD0001.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5289399959699716274" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3fxrpuLb-vCHfZJprySVh9L8jHilMt36CwmLN5F8eWGVFRcjpXw31EdDP5C0cXxMHlI7irEsM2SU-KNBfzpZScCTPvLyW8OAUuCIw35BIPeLxTJYgCdfHPDP8ksvF4h8k9LwRkFKZlEX3/s320/ABCD0001.JPG" border="0" /></a><br /><div>IARNA<br /><br />Merg ca prin vis.<br />Pe drumul sinuos e o ceaţă lăptoasă s-o tai cu cuţitul. Am lăsat deja în urmă orice speranţă şi m-am împăcat cu ideea: azi va fi o zi proastă.<br />E un frig câinos şi înaintez cu încrâncenare către muncă, adâncită în gândurile mele.<br />Aproape n-am realizat! În doi paşi, ceaţa s-a retras ca o perdea grea, aproape cu zgomot şi mi-a descoperit un peisaj mirific. Mă opresc cu respiraţia tăiată.<br />Mahalaua prăfuită, tristă şi murdară din timpul verii a devenit palat regal.<br />Drumul este acoperit cu un covor alb imaculat de omăt, acoperişurile sunt garnisite cu ţurţuri sclipitori de zahăr candel iar natura... fantastic!<br />Pe frigul ăsta nu există un colţişor să nu fie acoperit cu steluţe de zăpadă. Crengile goale ale pomilor sunt acoperite cu promoroacă şi învăluite intr-un voal de tul. Tufele uscate, chiar si cel mai amărât mărăcine şi-a primit haina nobiliară. Câmpul pustiu are sclipiri de curcubeu.<br />Oare-am ajuns în rai?<br />Un moş stafidit de trecerea timpului, cu o tăgârţă de mălai în spinare îmi iese în drum de după o cotitură:<br />_ Ci mai faci, Sfinte Petre?<br />_ Ia, mă duc oleacă la piaţă cu malai, doamna. Sâ mânânci boierii iştia di la târg.<br />Şi pleacă. Mai face vreo doi paşi şi se întoarce:<br />_ Da' nu mă cheamă Petre! Mi-ai învăţat o nepoată, eşti dăscăliţă-n sat. Da' vii rar. Copii-s puţini! Nu mai tragi lumea la carti!<br />_ Ai dreptate moş Costica, astea-s vremurile!<br />_ Şâ bădia Ghiţă ci mai faci? Multi drăcii mai punem la cali în tinereţă, măi fată!<br />_ Ei, moşule, tata-i mort di mult!<br />_ Dumnezău sâ-l ierti! Ia, acuş m-oi duci şâ eu! De-acu mergi sănătoasâ!<br />_ Sanatati, moşule, drum bun!<br />_Apoi câ nu ma duc la Bug pi geriul aista! Zâua bună!<br />Dac-ar şti moş Costică ce-i în capul meu! Au început să mă lase minţile.<br />Înghit în sec şi-o iau mai departe afundată în gândurile mele. E un frig cumplit şi o frumuseţe de basm moldovenesc închegat la gura sobei. Mai am puţin şi ajung la râu. Vălătuci de aburi se ridică de pe apă într-un dans ciudat. Am ajuns între oameni. Din doi în doi paşi mă întrece un copil grăbit către şcoală:<br />_ Săr'na doamna!<br />_ Bună dimineaţa!<br />Şi plec mai departe.<br />E o nouă zi şi nu mai ştiu dacă va fi chiar aşa de proastă.<br /><br />Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-57212180980603967552008-11-20T10:55:00.000-08:002008-11-20T10:56:42.553-08:00Violonistul<div align="justify">Violonistul<br /><br />A apărut, în sfârşit. Trece de colţul străzii gârbovit, absent la ceea ce se întâmplă în jur.<br />Cu o cutie de vioară cam zgâriată sub braţ şi cu un palton ponosit care a cunoscut vremuri mai bune vine la locul ştiut în care-l aştept mereu.<br />În fiecare duminică, mereu la aceeaşi oră, cântă la colţul străzii. Se aşează pe gardul de beton, deschide cu grijă cutia, îşi ia vioara şi începe că cânte.<br />În momentul în care arcuşul atinge corzile am impesia că timpul se opreşte în loc.<br />Nişte sunete ireale, de o dulceaţă nebănuită îmi mângâie sufletul. Oamenii se opresc preţ de câteva secunde în faţa lui şi apoi trec mai departe. Unii dintre ei mai aruncă un ban în cutia viorii şi-şi văd apoi de treburile lor.<br />Nişte puşti infatuaţi, gălăgioşi, îl iau în derâdere şi trec mai departe, fără a îndrăzni, totuşi, să se atingă de el. Un domn cu servietă îl măsoară din cap până în picioare dispreţuitor, cu mâna în buzunar şi apoi pleacă.<br />Iar el, izolat în lumea lui de sunete, este imperturbabil. A terminat melodia. Începe alta. O cascadă sfâşietoare de suferinţă inundă strada iar el îşi ridică ochii spre soare în extaz. Atunci am văzut! Ochii lui imenşi, albaştri, în care se reflectă imensitatea cerului sunt ficşi şi orbi.<br />Şi totuşi, toată frumuseţea lumii este în muzica lui. Cântă atât de frumos!<br />Din vioara amărâtă ies sunete demne de Stradivarius iar din haina ponosită se întrevede maiestuozitatea unui rege. Am rămas mută de admiraţie.<br />Ca şi mine, câţiva trecători s-au oprit, cu respiraţia întretăiată de emoţie. E ceva fantastic!<br />Şi de câte ori îl văd se întâmplă la fel. În momentul în care pune mâna pe vioară, se schimbă rapid; din cerşetorul umil şi ponosit devine un prinţ. Parcă devine şi mai inalt!<br />Doar muzica poate să facă aşa ceva.<br />Cascade de sunete îi pun străluciri de diamant pe haine, prin părul alb iar nouă în suflete.<br />Din ochii lui mari, albaştri, sublimi se scurge o lacrimă ca o părere. Cine o fi omul acesta?<br />Dar înainte de a putea să mai fac ceva, vraja se rupe. Cu o mână tremurândă aşează vioara în cutia ei fără să ţină cont de puţinii bani din ea, o strânge sub braţ cu oarecare teamă ca pe o mare avere îşi ia bastonul alb de orb pe care abia acum îl văd şi pleacă gârbovit.<br />Până să mă dezmeticesc, a dispărut.<br />Toată vraja cu care m-a electrizat a căzut. Am vrut de multe ori să mă iau după el, să-l urmăresc, să-i vorbesc dar ori n-am îndrăznit, ori n-am reuşit. De fiecare dată, după ce trece de colţul străzii parcă dispare în neant.<br />A fost... n-a fost... şi totuşi, locul uscat rămas in urma lui pe asfalt stă mărturie pentru ceea ce s-a întâmplat. </div><div align="justify"> </div><div align="right"> Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-75015774946175429642008-11-15T10:47:00.000-08:002008-11-15T10:48:30.294-08:00Vis<div align="justify">VIS<br /><br />Sunt fluture. Un fluture fragil, cu aripi de foc, alungite în cozi lungi care-mi înfăşoară picioarele şi se pierd în întuneric.<br />Desprinsă de trupul efemer, plutesc fără direcţie prin Univers printre stele.<br />Şi de ce aş avea una?<br />Spaţiul este nelimitat.<br />Fără niciun fel de constrângere sau limitare a energiei, explorez timpul şi spaţiul. Stele mari şi mici trec pe lângă mine într-un vârtej ameţitor, fără început şi fără sfârşit, într-o succesiune rapidă.<br />Totul este imens, grandios, emoţionant.<br />Încep să mă îndoiesc de ceea ce se întâmplă.<br />Şi totuşi... e visul meu, sunt eu aici.<br />Abia acum încep să înţeleg. Într-o galaxie cât un atom sau cât un an-lumină totul este cam la fel. Deşi până acum pentru mine Universul era în alb şi negru, de aproape lucrurile sunt altfel.<br />Sub mângâierea îndepărtată a Soarelui văd stele albe şi cenuşii, roşii sau albastre, comete, planete, asteroizi... Şi plutesc. Plutesc sau innot?<br />Aripile diafane, înflăcărate se intind şi se răsucesc în mişcări ciudate.<br />Încă mă mai preocupă fragilitatea lor.<br />În spaţiul sideral încep să apară spirite asemănătoare mie, inflăcărate sau mai temperate într-un vârtej ciudat. Cine a zis că suntem singuri în Univers?<br />Doamne, câţi sunt! Sau or fi spiritele alor mei?<br />Mă opresc mută de admiraţie şi mă acopăr cu aripile ca să pot privi nestingherită. Ce frumos!<br />O atingere pe umăr mă face să tresar. O fiinţă delicată, fusiformă, de un auriu cald mă face atentă.<br />Fără vorbă, ne luăm de mână şi zburăm în continuare într-un dans ameţitor. O galaxie verde, un nor stelar roz, o explozie de culori şi sentimente.<br />O stea se stinge în dreapta mea ca o candelă obosită şi o alta se naşte dintr-o explozie portocalie.<br />Ne îndreptăm spre Soare cu o înţelegere superioară a lumii. Precum Dedal şi Icar cu aripile lor fragile lipite cu ceară, ne temem şi totuşi suntem fascinaţi de apropierea lui. Nu, în niciun caz nu ne putem opri acum!<br />Într-o stare de exaltare spirituală ne privim în ochi cu o înţelegere supremă şi finală şi ne aruncăm în vâltoarea înflăcărată a lui fără să putem rata ocazia.<br />Vom renaşte ca pasărea Phoenix din propria cenuşă, purificaţi pregătiţi pentru o nouă incursiune în Univers, mânaţi de dorinţa cunoaşterii supreme şi a echilibrului absolut.<br /><br />Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-87216783205258435432008-11-15T10:43:00.000-08:002008-11-15T10:46:50.446-08:00Ceata<div align="justify">CEAŢĂ<br /><br />Ce oră o fi? Îmi arunc ochii pe fereastră dar nu pot aprecia. O ceaţă densă nu-mi dă şansa de a face niciun fel de presupunere.<br />Mă îmbrac şi ies.<br />Cu o curiozitate nedisimulată mă scufund în atmosfera aceasta nouă alăturându-mă celorlalţi. E deprimant. Umblu ca şi cum aş fi oarbă bâjbâind cu tălpile asfaltul dubios, concentrată asupra propriei persoane să nu mă lovesc sau să nu lovesc pe cineva.<br />Figuri palide, crispate trec pe lângă mine stârnind valuri în atmosfera încărcată. E o ceaţă cum n-am mai văzut.<br />Nici măcar nu ştiu unde mă aflu. Mă trezesc la un moment dat singură, pierdută în oceanul lăptos şi intru în panică.<br />Un câine vagabond îmi amuşină picioarele într-o rugăciune mută.<br />Ce să-i fac? Azi suntem cu toţii la fel. Mă simt ca pe altă planetă. În orice moment poate să-mi apară în faţă cine ştie ce creatură fantastică sa-şi ceară obolul.<br />Valuri-valuri, penetrantă, ceaţa trece peste mine.<br />Totul e umed, mi s-au adunat picături de apă în gene, în păr cad şi se scurg pe faţă. Acum arăt şi eu ca toţi ceilalţi.<br />Chiar este o altă lume. O planetă deprimată, ciudată, jilavă, cu o lumină cenuşie care vine de nu se ştie unde şi nu se îndreaptă nicăieri. E prea trist. Eu am nevoie de soare, de căldură, de foc.<br />Mă întorc în cuibul meu şi mă ascund sub cuvertura roşie. Pisicile mele, cu ochii lor imenşi, albaştri îmi torc liniştitor la picioare.<br />Şi totuşi, la fereastra oarbă de atâta ceaţă bate, cu un deget descărnat tristeţea.<br />O alung cu un gest plictisit şi-mi văd de treabă.<br />În universul meu interior, în momentul de faţă sunt ochi albaştri...<br />Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-92009717197062490102008-11-05T08:03:00.000-08:002008-11-05T08:06:50.243-08:00Dumitrita<div align="justify"><strong>DUMITRIŢA<br /></strong><br />Am dat cu ochii de ele azi-dimineaţă. Somnoroasă, cu cafeaua aburind in mână şi înfofolită în halatul pufos, am ieşit pe terasă să vad soarele.<br />O pată de culoare lângă leagănul din curte m-a atras ca un magnet.<br />A înflorit dumitriţa!<br />Printre frunze dantelate şi crenguţe subţiri, contorsionate îşi iţesc capetele primele flori, atrase parcă de miracolul luminii. În nuanţe delicate de mov, cu petale subţirele, mi-au înveselit dimineaţa aceasta de toamnă.<br />Parcă şi soarele e altfel. Noiembrie şi încă mai sunt flori! Cu lumină în suflet cobor scările tocite de vreme şi mă apropii.<br />Doamne, florile astea sunt mai mult decât toate speranţele pe care ţi le poate insufla cineva. În umilinţa, modestia şi delicateţea lor dovedesc o demnitate şi o forţă princiară.<br />Nu te poţi apropia de ele decât cu sfială.<br />Sunt atât de frumoase... O frumuseţe pe care trebuie să o vezi cu sufletul şi cu ochii închişi.<br />Îmi umplu braţul cu flori şi intru în casă. Le aşez într-o vază în mijlocul mesei şi nu mă mai satur privindu-le. Îmi scufund faţa în buchet ca să le simt parfumul şi inspir adânc, apoi mă retrag ruşinată de parcă aş fi comis un gest interzis.<br />Am cules de toate: mov delicat, roz jucăuş, alb inocent şi roşu pasional cu spatele petalei de culoarea aurului vechi. Ce casacadă de nuanţe şi culori! Câtă pasiune şi câte promisiuni abundă din acest buchet...<br />Ei, da, mai merge şi azi!<br />Ies din nou în curte cu spiritul de investigaţie al exploratorului care speră să mai găsească ceva.<br />Dulăul bătrân şi cam gras mă priveşte cu înţelegere si condescendenţă cu nişte ochi mari şi blânzi. „Ehe, şi eu mă visam lup odată...”<br />− Măi dulău, ci mai faci tu, măi?<br />Ce să facă? Boiereşte. Îl alintă şi-l hrăneşte bunica de parcă ar fi copilul ei. Nu-l vezi? I-e lene şi să se mişte. Vorbeşte cu tine cu ochii şi cu coada!<br />Îl las în plata domnului şi plec în misiune de război. Asta era. Pe ea o căutam! Cea galbenă. Credeam că nu mai e. Cât de greu a fost anul acesta şi totuşi a răzbit.<br />Din dosul unui butuc de vie, printre frunzele uscate îşi scoate şi ea capul. Primele trei flori galbene strălucitoare au înflorit. O admir, o iubesc de la distanţă şi o las. O aştept să dea rod. Am flori destule. Încântată de ce-am văzut, cu sufletul înveselit, mă întorc la ale mele.<br />Dar... a-nflorit dumitriţa!<br />Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-36308950519171405142008-11-03T00:07:00.000-08:002008-11-05T08:13:21.950-08:00Toamna<div align="justify">TOAMNA<br /><br />Stau fără niciun gând pe scaunul meu hârbuit în faţa calculatorului şi privesc pe fereastră. Afară, o ploaie antediluviană înneacă tot ce a mai rămas verde din vara care a trecut iar tastele nu vor cu niciun chip să se mişte.<br />Mă uit cu părere de rău la pomii desfrunziţi şi apoi la fructele de pe masă ca şi cum aş căuta o cosolare. Ca toţi cei din jurul meu, ajunşi la toamna vieţii, am şi eu regretele mele. Iar ploaia care îmi spală ferestrele nu mă ajută deloc.<br />Un cer plumburiu, pe care nu poţi desluşi nicio altă umbră de culoare, bălţile de pe stradă în care se reflectă oamenii zgribuliţi sub umbrele şi hanorace întregesc peisajul. Dezolant!<br />Şi doar toamna ar trebui să fie frumoasă. Dar dacă stau şi mă gândesc bine încă mai este...<br />În casă miroase a mere şi gutui, atmosfera este caldă, florile aduse din balcon se înşiruiesc cuminţi pe lângă teancurile de cărţi intr-o poezie de culori iar pisicuţele s-a ghemuit amândoă într-o adâncitură a canapelei şi torc... tooorc un caier nevăzut de lână şi ţes o pânză numai de ele văzută alcătuită din vise.<br />E totuşi bine.<br />Plouă. Aşa mai plouă! Acesta era ultimul meu gând. Dar, ce să vezi? Abia mi-am întors ochii de la geam şi s-a întâmplat minunea. Simţeam eu ceva ciudat.<br />Ca prin farmec, o mână nevăzută a tras perdeaua de nori şi a descoperit vederii un soare blând, luminos, puţin obosit.<br />Totul s-a schimbat!<br />Frunzele, atâtea câte au mai rămas, strălucesc în toate culorile cuprului şi aurului, vrăbiuţele ciripesc uscându-şi aripile zgribulite iar un brad maiestuos în uniforma lui neschimbată de mare veteran veghează într-un colţ.<br />Va veni şi vremea lui de glorie. Acuşi e Crăciunul.<br />Până atunci străjuieşte, puţin dispreţuitor, micile bucurii ale celorlalţi la venirea soarelui. Îşi dezmorţeşte şi el puţin oasele bătrâne închipuindu-şi că nu-l vede nimeni şi intră din nou în aşteptare. Gândul lui e tot la sania Moşului...<br />M-am mai luminat şi eu. Îmi mai retuşez puţin ţinuta, iau teancul de hârţoage şi mă îndrept spre şcoală.<br />E totuşi o toamnă frumoasă şi mai avem încă roade bune!<br /><br />Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-47926964908515181432008-10-15T11:30:00.000-07:002008-11-05T08:14:05.696-08:00La Otilia<div align="justify">La Otilia,<br />eseu<br /><br />Coboară toamna molcom pe meleagurile nemţene cu miros de gutui şi poamă brumată, turmele pe dealuri se bucură de ultimele tresăriri ale soarelui cald inaintea iernii iar pruncii se intorc la şcoli.<br />Cu glasuri cristaline neostoite şi cu gândul tot la joacă se rânduiesc cuminţi în bănci ca să se adape de la izvoarele ştiinţei. Ce să-i faci? Este o măsură şi un timp pentru toate. Umblă pe holurile şcolii aruncându-şi ochii sfioşi către tabloul Otiliei Cazimir cu gânduri mari de viitor.<br />Le-au spus lor dascălii la şcoală şi ştiu că meleagurile romaşcane au dat ţării noastre atât de încercate şi încărcate de istorie nume mari.<br />De la descălecatul lui Roman Muşat şi martiriul marelui cronicar Miron Costin, până la vremuri mai apropiate aflate sub semnul lui Garabet Ibrăileanu, Calistrat Hogaş, Veniamin Costachi, ajungem la oameni de cultură care au izvorât şi au pornit spre lume chiar de la Roman.<br />Marele muzician Sergiu Celibidache, actorul Nae Roman şi fiica satului Cotu-Vameş, Otilia Cazimir sunt numai câţiva din cei care au hălăduit pe cărările noastre în anii copilăriei.<br />Călcăm cu grijă căutând în praful drumului urmele paşilor lor ca şi cum am incerca să păcălim soarta şi să le furăm destinul. Dar n-avem frică.<br />La confluenţa Moldovei cu Siretul, străjută în depărtare de maiestuosul masiv Ceahlău s-au născut mereu minţi strălucite.<br />Are ceva pamântul acesta frământat, aerul pe care-l respirăm, apa din fântâni, nu ştiu. Dar am certitudinea că izvorul este nesecat.<br />Aşa cum, în seninătatea ei din fotografia prafuită de vremi, este sigură şi Otilia. Ia, ce mai suntem şi noi? Nişte scârţa-scârţa pe hârtie. Daaaa.... dar nu oricum.<br />Cu faţa ei de dăscăliţă modestă de ţară şi cu zâmbetul blajin, la crucea nopţii, când se deschid cerurile şi Maica Domnului ne binecuvântează deopotrivă pe toţi făcea miracole.<br />Din cuvinte obişnuite, banale, precum casă, mamă, copil, ţară, uliţă, printr-o vrajă numai de ea ştiută închega versuri cu sunet de cristal şi strălucire de diamant. Versuri care străbat timpurile şi sunt mereu vii, potrivte vieţii noastre, versurile coplăriei.<br />Că ce este mai frumos şi mai înălţător pe lume, ce minune este mai mare decât aducerea pe lume a unui copil? Ce te poate innobila şi înălţa mai mult decât să-l veghezi până când merge singur, manâncă singur, scrie singur şi apoi... să-i dai drumul să zboare spre lume?<br />Să te bucuri de bucuria lui şi mai târziu de a ta, să plângi mai întâi necazul lui şi mai târziu, dacă este timp, pe al tău?<br />Aşa a fost Otilia. Ca noi toţi. Şi asta a făcut: a cântat miracolul vieţii.<br /><br /><br />Constantina I.</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-78793065208192955142008-03-30T00:20:00.000-07:002008-11-05T08:09:37.656-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSDwmj355lVF57MW78NiDAUDzefPRhci92e-eDxm1LnYz4rPXSmovUGXedHcmDq52HawvklnwpGEvbXntr8-qWNHnQygqNtu745B37Qc4xWXSm3Oa0h6GGU-GaWQ908cWKNo4HHvlq6nLp/s1600-h/514097.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5183431843520703266" style="FLOAT: right; MARGIN: 0pt 0pt 10px 10px; WIDTH: 346px; CURSOR: pointer; HEIGHT: 229px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSDwmj355lVF57MW78NiDAUDzefPRhci92e-eDxm1LnYz4rPXSmovUGXedHcmDq52HawvklnwpGEvbXntr8-qWNHnQygqNtu745B37Qc4xWXSm3Oa0h6GGU-GaWQ908cWKNo4HHvlq6nLp/s320/514097.JPG" border="0" /></a><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" ><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /></span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" ></span><br /><div align="center"><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >La steaua care-a rasarit</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >E-o cale-atat de lunga </span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >Ca mii de ani i-au trebuit</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >Luminii sa-i ajunga.</span><br /><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >Icoana stelei ce-a murit,</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >Incet pe cer se suie</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >Era pe cand nu s-a zarit,</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; FONT-STYLE: italicfont-family:arial;" >Azi o vedem... dar nu e!</span><br /><br />M. Eminescu - La steaua<br /><br />Comentariu: Cine s-ar fi gandit, ca Eminescu, in imensitatatea nebuniei lui , inaintea tuturor, a descoperit teoria relativitatii a lui Einstein, masura viteza luminii si fusese deja in Cosmos?<br />Cine stie ce "Luceafar" misterios incarnat printre noi sau demiurg exilat pe pamant o fi fost? Nimeni nu mai poate sti. Presupuneri...</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4884979926682776758.post-31828850778150669072008-03-30T00:15:00.000-07:002008-11-05T08:11:57.588-08:00lacustra<p align="center"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_-te8XN1uQaoZMWrRFpdFL8w0ihgWRHXF9UvXux7orlgESddU1abHlEAiSpxXy1DPPfjEwm-0iwocx184p4R5HZYoc337ZBV6zGpouyem4e4AS3ItWoyUa9uvEuX04eT5l8zQBH7uP3q3/s1600-h/0030.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5183430877153061650" style="FLOAT: left; MARGIN: 0pt 10px 10px 0pt; CURSOR: pointer" height="216" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_-te8XN1uQaoZMWrRFpdFL8w0ihgWRHXF9UvXux7orlgESddU1abHlEAiSpxXy1DPPfjEwm-0iwocx184p4R5HZYoc337ZBV6zGpouyem4e4AS3ItWoyUa9uvEuX04eT5l8zQBH7uP3q3/s320/0030.JPG" width="276" border="0" /></a></p><div align="center"><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /></div><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(102,102,102)"></span><div align="center"><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(102,102,102)"></span> </div><div align="center"><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(102,102,102)"></span> </div><div align="center"><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(102,102,102)">De-atatea nopti aud plouand...</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(102,102,102)">Tot tresarind, tot asteptand,</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(102,102,102)">Sunt singur si ma duce-un gand</span><br /><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(102,102,102)">Spre locuintele lacustre.</span><br /><br />Bacovia - Lacustra</div>Constantina Ivanceahttp://www.blogger.com/profile/04028135886115359103noreply@blogger.com0